sabato 31 ottobre 2015

Cari murticeddi

I ciuri spampinati
ca dormunu ccà 'n costu
su' comu ammammurati
ndô mammuru dô postu:
e ju ca sugnu aria
e ju ca sugnu ventu
cu sta facciazza laria
passìu, e n'haju abbentu.

Intra stu beddu campu
ca u vivu u chiama santu
ju l'ummira nun stampu,
e n' jettu uci ô cantu:
i sensi l'haju muti
ca almenu su' vint'anni
ma l'arma nun m’a stuti,
Signuri dê malanni!

Signuri dê malanni
malanni chisti sunu
e u munnu ca cundanni
cundanna chiù nissunu;
sti jorna sunu santi
ormai ccà dintra sulu:
chê maschiri e chê scanti
ni pigghianu pô culu.

Stanotti fazzu luna,
c'a notti è scunsacrata:
di mia nuddu s'adduna
e a tavula cunzata
scunzata pi mia arresta:
pê morti chiddi veri
cchiù nun si fa la festa,
e jemu sempri arreri.

Signuri dê malanni
ccà nui muremu ancora
su nichi, menzi e ranni
ni chiurunu ccà fora:
inchìtini di ciatu,
rapiti i purticeddi,
vasativi u passatu
chê cari murticeddi.

martedì 20 ottobre 2015

Cimìa

Ci su' paroli
ca si ni stannu ancora 'mmucciati,
e jocanu comu i carusi
supra gli scogghi, di sira
ndâ 'stati.

Ci sunu mari
e muntagni ca nun canuscemu:
taliannuci muti e luntani
ni chiamanu sempri e niautri
n' sintemu.

Ci sunu storî
ca mancu u celu sapi cuntari:
n'aspettanu chê manu isati
comu cumpagni 'i na vota,  
chiazzari.

Na vita intera
forsi nun basta: ccà accantu a tia
è sempri na strata addumata
ca m'arricria, e lu passu
cimìa.

martedì 28 luglio 2015

Vita sirena

Sti manu friddi su' sempri i me manu
e nun pruvari a chiamarmi cristianu:
lassami 'nveci gnuttennu sciroccu,
nun sacciu viviri, ma campu a scroccu,

picchì i probblemi su' comu la pesti
e su n' li scanzi, tranquillu nun resti.
Dammi n' travagghiu ca lentu m'ammazza
dammi l'amici, ma senza i so lazza

ddi quattru soddi pi fari a vacanza
e pi vunciarimi l'ego e la panza;
tutti li sciarri, i dulura e i passiuni

li lassu a viautri e mi moru minchiuni:
tuttu u me tempu è sirenu e pulitu
trasu a sta festa, ma senza l'invitu.

sabato 18 luglio 2015

A cicala e a furmica

Era estati, e la cicala
ca dâ fami si scantava
cô picuni e cu la pala
pigghiau versu e travagghiava.

E la sira, 'mmenzu ô pratu
s'incappau cu la furmica 
ca cu n frac allicchittatu
'ntrallazzava cu n'amica.

Era propriu l'annu arreri
ca ci dissi: «Canta, canta
ma cô 'nvernu arresti a peri!
Cu travagghia nun si scanta».

«Ou biddazza, ma st'annata
tu travagghiu nun ni voi?»
A furmica cchiù arraggiata:
«Ou, ma fatti i cazzi toi».

lunedì 6 luglio 2015

U camminu

Quannu ti fermi davanti u purtuni
sutta na notti cchiù scura dô 'nfernu
nun ciâ finiri 'i circari i raggiuni
ca ti purtarru a passari lu 'nvernu:

mentri lu ventu ti spingi luntanu
pigghia u curaggiu cu tutti li dita,
stringilu forti ddà dintra i tô manu
e tuppuliannu poi spia su c'è Vita.

Su t'arrispunni 'i filinia na vuci
comu carizza 'i viulinu orientali
rapi la porta, riaddumaci a luci:

a Virità ca truvasti n' fa mali.
Cercala sempri ndâ lurdi trazzeri:
sulu ndô funnu ci su' i cosi veri.

mercoledì 1 luglio 2015

Pinnuluni

Cu la testa a pinnuluni
sempri vascia, caminannu
si ni vanu pô stratuni
senza nuddu cchiù taliannu:
sunu deci, centu, milli
ca nun isanu mai l'occhi,
comu n' campu di birilli
vanu fermi ndê rinocchi.

E sta mànnara scattiata
scatta fotu dô cannuni:
sulu u tempu i na taliata
e ritorna a pinnuluni.
Comu ficiru l'antichi
fa la nova e sperta genti
e taliannusi i viddichi 
teni u munnu, e nenti senti. 

mercoledì 3 giugno 2015

L'isula ndô cori

Forsi picchì n'hanu misu ndô cori
tuttu u risinu ca veni dô mari,
ma c'è cchiù sali ca suli i spardari,
e nun s'accàbba, infinu ca mori.

Semu crisciuti a pani e occhiu vivu,
ca a malanova s'ammuccia ô cantuni;
ê furisteri rapemu u purtuni
ma cu lu sangu ni scippamu u sivu.

Putiti isari n' miliuni di ponti,
nenti ci sarba dâ nostra sbintura,
mancu cu nesci pi mari e pi monti

poi c'arrinesci, e nun c'è la cura:
l'isula sciuscia sciroccu i luntanu
e ni fa u cori mallittu e isulanu.

domenica 19 aprile 2015

U cuntu

Assèttati, e parramu:
ma nun ci sunu santi,
e ccà su' fausi chianti
di nui ca vi pinsamu
chê peri supra i rina,
cu sta panzazza china.

Facemu gara a inchiostru,
ni puliziamu a vucca,
e u primu ca c'ammucca
è u cori, chiddu nostru,
vunchiatu di minchiati
burghisi e 'nzuccarati.

Ma comu vi putissi
chiamari frati e soru
su scialu ccà ndâ l'oru
e viautri ndâ l'abissi?
Ju frati 'i n'autra razza,
ca chianci e poi v'ammazza.

A virità ca sentu
è muta e nun fa vuci.
Stutàti trummi e luci:
fussi unu, o setticentu
ccà nun mi torna u cuntu
e 'i mia, di ccà m'affruntu. 

venerdì 17 aprile 2015

A megghiu puisia



Su ti scrivissi, sapissi puisiari
senza chiamari paroli atturrati
cu versi novi, sacciu unni ammucciati,
c’arriniscissi e pruvassi a cantari:
ma nun c’è versu ca parra ‘i tia
e sulu tu si la megghiu puisia.

Mancu lu celu m’aggiuva, nicuzza
ca su ti pensu, cchiù mutu mi pari
e nun mi servi poi mancu lu mari
su ti taliu dintra l’occhi, bidduzza:
e nun c’è versu ca parra ‘i tia
e sulu tu si la megghiu puisia.

Sai ca la genti cchiù nun ci fa casu
passa la vita, ci sciddica a funnu
ma ju vulissi arricogghiri u munnu
‘nsemi a tia cu stu piattu spasu
viri, n’ c’è versu ca parra ‘i tia
e sulu tu si la megghiu puisia.

lunedì 6 aprile 2015

Paisi

Jancu e assulatu
e terra di marmuru chianu, 
giarnu e salatu.
Pagghiari di spichi luntanu.

Scagghi di luci
e fetu e surura ndê riuni
jettunu uci.
Na coppula e nu vastuni.

Suli ca spercia
ccà 'nfinu a li vini cunsuma:
spira la quercia.
La peddi arrappata dê ciuma.

Chiazza alluciata
e campu di santi ca vivi
ma dintra n' ciata.
U chiummu s'acchiappa câ nivi.

Acidu novu
e dintra la testa mi spiu:
«Unni m'attrovu?».
Paisi atturratu d'Iddiu.

martedì 31 marzo 2015

Chiantu eternu

Ricorditi di mia
quannu lu jelu dâ prima matina
ancora niura, e muta e accupusa
ti dirà: «Sona». Chiusa
supra i tia e li cristiani, rimina
na luntana puisia.

Adduma i luci, canta!
Già nun lu senti dê trummi lu scrusciu
dintra li casi 'ntrunati dâ strata;
di la vara abbuccata
stizzi di jancu, e d'oru e di rusciu:
e lu cori si scanta.

Cantunidduzzu santu,
ponu passari cent'anni macari 
ma ndâ sti jorna vunciati d'incensu
ti sentu, 'i ccà ti pensu:
vaju unni a notti matina s'ha fari,
unni eternu è lu chiantu.

domenica 22 marzo 2015

Bullini

Nun c'è jurnata, simana o nu misi
senza ca passu lu tempu jucannu:
jocu a nu jocu unni munnu è paisi,
e m'arricrïu cristiani bullannu.

Chiddi ca 'ncontru, ci mettu u bullinu:
c'è lu 'gnuranti, u piticchiu, a majara,
l'autru ca è bestia, e cu fa u critinu,
chidda mutanga, e cu è curtigghiara.

Campu 'i sintenzi, picchì stu munnu
è cumplicatu, difficili, duru;
fazzu accussini, 'ccussì n' mi cunfunnu

ma sti bullini su' peggiu di n' muru:
passu la vita 'nquadrannu la genti
e di sti cristi n' canusciu poi nenti.

sabato 21 marzo 2015

Petri

«Ad ogni petra nu cauciu ci dugnu»
e mi crireva nu bravu cristianu
ca rispunneva câ ucca e cô pugnu
a cu faceva lu strunzu e u viddanu:

petra su petra, cauciannu e santiannu,
isavu n' ventu ca di pruvulazzu
si n'acchianava, 'ssì tantu ca all'annu
jeva sbannutu, e poviru e pazzu.

Ci sunu petri ca s'hana luvari
pi gghiri avanti, pi crisciri anticchia;
ma ci su petri ca s'hana lassari

comu ma nannu mi dissi ndâ aricchia:
«Pi na pirata ca duni ê cchiù duri
milli ci sunu ca lassi p'amuri».

martedì 10 marzo 2015

Cummogghi

Genti ca dici: «M'annoia, nun vogghiu»
pigghia curaggiu e ci metti n' cummogghiu,
di chiddi boni, ca su’ 'ssì pisanti
picchì su’ leggeri, vili e vacanti.

Di sti cummogghi n'attrovanu assai
cusuti apposta pê vizi e pê vai:
c'è cu cummogghia cu festi e fistini
e cu s'accupa chê fausi parrini;

c'è poi cu supra ê minchiati s'appizza
e cu curtigghia chiantannu munnizza.
Quanti cummogghi accattamu rirennu

pi nun pinsari ca stama murennu!
Sapi cu è saggiu ca dintra sta gita
sutta i cummogghi s'ammuccia la vita.

domenica 22 febbraio 2015

Duminicannu

E lu ralogiu ca poi tuppulìa
chiuri lu chiuppu chiantannu cchiù chiova,
e u cani sbrogghiu ca ancora piulìa
comu purtannuci la malanova,

e la tussidda poi dâ machinedda
ca di furriari nun n'havi valìa,
e na nicuzza ca fa a risatedda
'ncoddu a la matri, ndò menzu ‘i la via:

sunu i culura dâ festa ca mori
duminicannu, e nui a ripusari
a ricurdari ducizzi, e li stori

dâ nostra storia, ca pari 'gnurari,
e n' duna saziu, e u celu lampìa,   
e lu ralogiu ca poi tuppulìa.

martedì 17 febbraio 2015

1956

Nun t'arricordi nu pugnu di rosi
e n' vasateddu ddu jornu luntanu
quannu nun c'eranu soddi e li cosi
c'oggi 'ncatìnanu i mei e i to’ manu?

Talìa stu specchiu poi dicimi forti
ca pi tia n' pezzu di cori ci sugnu,
ca sti quattr'ossa ca mi dunau a sorti
hana ciatatu nun sulu pô cugnu.

Quanti facenni, quistioni e travagghi
n'hana 'nferratu la testa e li peri:
ora cummogghi, silenzi e varagghi

'bbùmmanu a fera dê nostri pinseri.
S'amuri è amuri e pi fissa nun pigghia
ci si tu dopu stu colpu di cigghia.

lunedì 16 febbraio 2015

Pinu

M'hana cuntatu ricordu na vota
ca i passereddi ci vannu cantannu,
tutta a jurnata passannu e spassannu
sònanu 'nsemi cu na sula nota;
nenti ci manca poi quannu, alluppiàti,
mettunu i jammi supra i so virazzi:
'scutanu allura ddi canzuni pazzi
ca sempri canta a cu i voli cantati.

M'hana cuntatu ca cauru e gelu
nenti ci fannu ô so bellu culuri:
nun ci su’ virdi, nè chiari nè scuri,
ca comu a chiddu assumigghianu ô celu,
e iddu lu sapi, e pari ca riri
dintra u so pettu accussì scagghiunutu,
ma rittu e tisu, 'ngiurannu u curnutu
ca a li muntagni di merda ci criri.

M'hana cuntatu ca i dita ca spica
su comu antinni c'addisianu a luci:
mari d'augghia, ca cuci, ca cuci
intra lu suli e la terra so amica.
Sutta i so rami si senti lu scantu
su si mutànghera u ventu, 'mpruvvisu;
l'occhi ‘i battagghia ca teni ndô visu
pari ca diciunu: «A lotta fa u santu».   

M'hana cuntatu ca l'àrbuli spissu
parranu picca, nun vonu quistioni:
siccanu subbitu â brutta staggioni,
viviri o moriri, p'iddi è lu stissu.
Ma s'â ta ummìra posu e caminu,
friscu e spiranza m'anfocanu u cori;
sulu cu vivi davveru nun mori,
virdi ed eternu fratuzzu miu, Pinu.

giovedì 12 febbraio 2015

Sittembri

Notti di luna, di stiddi ammucciati
sutta cuperti di zùccuru amaru,
comu fa u surci ca nuci, 'raggiati,
pensunu ô perciu, e ô tempu dô chiaru.

L'aria vacanti di meli s'appanza,
di ficu sicchi, di pàssula e vinu;
sbèntula e sciuscia na frisca crianza
tuttu lu munti, di novu già chinu.

Misi purpagnu, si comu la prena.
Cùccati cori, ca è tempu ‘i durmiri:
l'arma si squagghia, e nòta ndâ pena

di jorna cchiù scuri in jorna cchiù niri.
Resta na uci ca rapimi a ucca:
puru su è notti, ddà canta la cucca.

martedì 10 febbraio 2015

Ciatu

U tempu nun passa
pi fari babbiati,
e tuttu ni lassa
ndê manu arrappati;
ndâ ogni cantuni
ni veni a circari,
scienziati e minchiuni
parrini e pisciari: 
è tempu ca gira,
ca vota e furrìa,
ca squagghia la cira
da cannila mia.

Hai vogghia ‘i vanniari:
curririci appressu
è ciatu ‘i sfardari,
è ciatu già pessu;
stu tempu camina
macari câ nivi,
ndâ l'acqua e ndâ rina:
si mancia e si vivi
a notti chê jorna,
e niautri taliamu,
taliamu sti corna
e st'uti manciamu.

Ccà passanu l'anni
chê misi e i staggioni,
saluti e malanni,
e i cumplicazioni;
u tempu ni lassa
stu pugnu di uci,
ma mentri ca passa
mi jinchi di duci:
‘cchì dintra stu mari
ca vota e furrìa
è Ciatu, mi pari,
ca ‘n funnu ci sia.

sabato 7 febbraio 2015

L'arma

Comu quannu u jocufocu
scruscia forti ndê vaneddi
e ti ‘ntrona a pocu a pocu
cori, fìcatu e l’ureddi,
così l’arma ca passìa
dintra st’ossa, insemi a mia,
n’havi paci e mancu abbentu:
dopu u risu, fa n’ lamentu.

Sti maestri di lu munnu,
testi jauti e capaci, 
hana dittu ca ndô funnu
dâ me l’arma, c’è la paci.
Ju ca sulu bummi sentu
sentu forti sulu n’ ventu,
ca mi dici: «Mutu e taci,
fa’ la guerra su voi a paci».

venerdì 6 febbraio 2015

Mungibeddu

Quannu agghionna t’arruspigghi
comu supra na tirrazza
e nun voi sentiri schigghi
picchì u sonnu chê so lazza
e stu mari, e a so billizza
fanu u jornu camurrìa:
da Giardini finu â Trizza
u travagghiu ti siddìa.

Poi ca veni u ‘nvernu e u gelu
t’arricogghi n’ panareddu
chinu ‘i latti natu in celu
e tô metti pi cappeddu,
ca ti piaci fari fassa
recitannu comu i pupi
e l’incantu ti trapassa
intra a ucca e ndê sdirrupi.

Ma sta vita ca t’abbruci
quannu annunca cancia u ventu
ti fa tantu jittari uci
ca n’ ti pari aviri abbentu,
e ti nesci focu e fumi
e t’ancazzi e spacchi u munnu
ma di raggia fermi u ciumi
picchì n’ voi tuccari u funnu.

Tu nascisti nicaredda
leggiu a leggiu sutta u mari
e criscisti tantu bedda
ca nun ti si pò gnurari;
tu muntagna pi du’ viaggia,
ugghi forti sta maggia,
e n’ pinseru m’ancuraggia:
ca mi rassumigghiu a tia.

giovedì 5 febbraio 2015

Austedda

Austedda quannu scura
è na picciridda duci
cu na testa dura dura
ca ci pòi scacciari i nuci:
sapi ririri cull’occhi
sapi chianciri ca ucca
c’havi i caddi ndê rinocchi
ma ê minchiati nun c’ammucca.

Austedda pari nica
ma u cori l’havi ranni
è ruffiana, ma si strica
ndâ saluti e ndê malanni.
Cu a canusci u sapi bonu
quannu voli na carizza,
e su voli ca ci sonu
quattru noti, l’arma attizza.

Austedda ti cummogghi
quannu sciuscia e fa vilenu
câ cuperta in menzu î scogghi
dormi mali, sunni menu.
Faticìlla a ninna nanna,
Austedda è nica e duci;
nun chiamatila Cunnanna: 
c’è la vita supra a cruci.

mercoledì 4 febbraio 2015

L'assenziu

C’è n’ munnu ca parra
e schigghi ca jetta
ma ‘nnanzi a na bara
si ferma e s’assetta:
e nun poi ciatari
ca stringi la ucca,
a metti a siccari
e l’arma arrisuca.

Nun ci su’ parrini
e mancu duttura
suddu scura a fini:
davanti sti mura
tu ti poi dannari
ma nuddu ti senti:
su’ chianti e amari
duluri tra i denti.

I vuci su’ surdi
e mentri ti voti
già sculanu lurdi
du’ stizzi, e ci noti.
A sula rispusta
ti sapi d’assenziu:
l’amaru si gusta
ciaurannu u silenziu.

U scrusciu dô mari

E aspettu ca passa
stu tempu. Carbuni
mi lassa ndô criu:
è niuru siddiu
e senza cchiù luni
sti notti câ nassa.

Stuppagghiu, pi fari
na utti, na vita
nun basta. E sentu
sti schigghi, cô ventu;
e l’aria m’aggìta
u scrusciu dô mari.

martedì 3 febbraio 2015

Comu l'alivu

U ciatu ca sona
tra risu e lamentu
fa a notti cchiù bona,
cchiù duci stu ventu.

E dintra u so pettu
nda l’oru rimina:
u cucca ndô lettu
e aspetta a matina.

Intùrcina u cori
poi isa i so manu
e pari ca mori
pi n’ cantu luntanu.

A terra u ciaurìa
nun parra, sta muta
ma iddu l’ascuta
e sempri a talìa.

Argentu ca allucia
cchiù vivu, cchiù vivu
st’amuri ca brucia
è comu l’alivu.

A balatedda e a statua

C’era na vota supra na chiazza
na balatedda, ca comu na pazza
mentri u paisi s’addummiscìa
contru la sorti cchiù forti chiancìa:
«Sulu pi fissa m’hana pigghiatu»
jeva dicennu cô cori pisanti
«intra sta chiazza, cu m’ha purtatu?
Nun vogghiu moriri di corpa e scanti».
C’era na statua ca ‘n costu a idda
‘scutava i lacrimi dâ picciridda,
e comu fanu li curtigghiari
pigghiau curaggiu pi poi ‘ddumannari: 
«Nicuzza duci, chi ti lamenti?
C’è nu paisi ca dormi alluppiatu:
luci, cannili, lampiuni su’ spenti
e cu sti schigghi sta sfardannu ciatu!».
A balatedda, stannu assittata
dissi: «Che bedda, sta scorcia ‘mpanata!
Chiddu ca passu, tu nun capisci
su vòi tô cuntu, su nun t’addurmisci.
Ju sugnu nata nda n’ pararisu
chinu d’amuri, addubbatu di gioia:
nun c’era jornu supra u mo visu
chinu di sulu n’anticchia di noia
o di duluri, o di tristizza,
passava u tempu ciaurannu billizza».
«Bih mischinedda, picchì ‘n mi dici
tutta sta vita poi chi fini fici?».
«Dopu lu granu arriva a canigghia»
a balatedda arrispusi, affunciata
«Cu mi strappau dâ ma famigghia  
nun havi ancora a cuasetta vagnata:
corpa e lignati, nun ci su stori,
battunu forti ccà supra lu cori.
C’è nu cristanu, megghiu, n’armali
ca cô mazzolu mi fa sulu mali:
supra a ma peddi janca di nivi
mi suca u spirtu, l’arma si vivi,
joca pigghiannumi a tumbulati,
l’uci ca schigghiu ci l’havi sarbati».

Cô sangui acqua, a balatedda
pareva fussi macari cchiù bedda,
e l’autra amica, stannu a sintiri,
s’asciucau i pinnula prima di diri:
«Supra sta chiazza t’hana purtatu
e i to lamenti mi squagghianu i vini.
Ma tu nicuzza forsi hai scurdatu
ca la racina si pesta ndê tini,
ca lu cuttuni supra u tilaru
veni strazzatu ccà e ddà, paru paru,
ca n’anidduzzu prizziusu è cusutu
sulu su l’oru è squagghiatu e battutu;
l’arbolu n’ nasci su la simenza
poi nun si spacca, murennu ndâ terra,
nè li pinseri jauti dâ scienza
hana nasciutu ndâ paci, ma ‘n guerra.
Tu picciridda, nata prizziusa
comu na dea, na ninfa, na musa,
lu to talentu, unni tô urri?
Marmuru jancu ddà dintra ti scurri!
Pensa ê cristiani: tutti mischini 
su nun ci fussi u sapuri dô vinu,
senza cuttuni pi fari vistini,
senza cchiù aneddi, o ummiri ‘i pinu.  
Lassa ca chiddu duni lignati 
nun sunu corpa, ma su’ scappiddati,
e lu mazzolu, di chiantu chinu
ti fa cchiù lustra, e ‘ccumpagna ô bulinu:
ora nun viri, l’ugna ti manci
e pensi ch’iddu pi fissa ti pigghia
ma li dulura pi cui tu chianci
n’ jornu sarannu la to maravigghia».
A ddi paroli, la balatedda            
pareva fussi ancora cchiù bedda
e dô lamentu, muta si fici
comu n’ cristianu ch’esulta e nun dici.
«Nicuzza bedda, nun piularti
a suffirenza nun è mai schifìu:
da balatedda a opira d’arti
iddu t’ha bàttiri, ed è u to vattìu».