Ricorditi di mia quannu lu jelu dâ prima matina ancora niura, e muta e accupusa ti dirà: «Sona». Chiusa supra i tia e li cristiani, rimina na luntana puisia. Adduma i luci, canta! Già nun lu senti dê trummi lu scrusciu dintra li casi 'ntrunati dâ strata; di la vara abbuccata stizzi di jancu, e d'oru e di rusciu: e lu cori si scanta. Cantunidduzzu santu, ponu passari cent'anni macari ma ndâ sti jorna vunciati d'incensu ti sentu, 'i ccà ti pensu: vaju unni a notti matina s'ha fari, unni eternu è lu chiantu.
Nun c'è jurnata, simana o nu misi senza ca passu lu tempu jucannu: jocu a nu jocu unni munnu è paisi, e m'arricrïu cristiani bullannu. Chiddi ca 'ncontru, ci mettu u bullinu: c'è lu 'gnuranti, u piticchiu, a majara, l'autru ca è bestia, e cu fa u critinu, chidda mutanga, e cu è curtigghiara. Campu 'i sintenzi, picchì stu munnu è cumplicatu, difficili, duru; fazzu accussini, 'ccussì n' mi cunfunnu ma sti bullini su' peggiu di n' muru: passu la vita 'nquadrannu la genti e di sti cristi n' canusciu poi nenti.
Genti ca dici: «M'annoia, nun vogghiu» pigghia curaggiu e ci metti n' cummogghiu, di chiddi boni, ca su’ 'ssì pisanti picchì su’ leggeri, vili e vacanti.
Di sti cummogghi n'attrovanu assai cusuti apposta pê vizi e pê vai: c'è cu cummogghia cu festi e fistini e cu s'accupa chê fausi parrini;
c'è poi cu supra ê minchiati s'appizza e cu curtigghia chiantannu munnizza. Quanti cummogghi accattamu rirennu
pi nun pinsari ca stama murennu! Sapi cu è saggiu ca dintra sta gita sutta i cummogghi s'ammuccia la vita.