Forsi picchì n'hanu misu ndô cori
tuttu u risinu ca veni dô mari,
ma c'è cchiù sali ca suli i spardari,
e nun s'accàbba, infinu ca mori.
Semu crisciuti a pani e occhiu vivu,
ca a malanova s'ammuccia ô cantuni;
ê furisteri rapemu u purtuni
ma cu lu sangu ni scippamu u sivu.
Putiti isari n' miliuni di ponti,
nenti ci sarba dâ nostra sbintura,
mancu cu nesci pi mari e pi monti
poi c'arrinesci, e nun c'è la cura:
l'isula sciuscia sciroccu i luntanu
e ni fa u cori mallittu e isulanu.