sabato 18 luglio 2015

A cicala e a furmica

Era estati, e la cicala
ca dâ fami si scantava
cô picuni e cu la pala
pigghiau versu e travagghiava.

E la sira, 'mmenzu ô pratu
s'incappau cu la furmica 
ca cu n frac allicchittatu
'ntrallazzava cu n'amica.

Era propriu l'annu arreri
ca ci dissi: «Canta, canta
ma cô 'nvernu arresti a peri!
Cu travagghia nun si scanta».

«Ou biddazza, ma st'annata
tu travagghiu nun ni voi?»
A furmica cchiù arraggiata:
«Ou, ma fatti i cazzi toi».

lunedì 6 luglio 2015

U camminu

Quannu ti fermi davanti u purtuni
sutta na notti cchiù scura dô 'nfernu
nun ciâ finiri 'i circari i raggiuni
ca ti purtarru a passari lu 'nvernu:

mentri lu ventu ti spingi luntanu
pigghia u curaggiu cu tutti li dita,
stringilu forti ddà dintra i tô manu
e tuppuliannu poi spia su c'è Vita.

Su t'arrispunni 'i filinia na vuci
comu carizza 'i viulinu orientali
rapi la porta, riaddumaci a luci:

a Virità ca truvasti n' fa mali.
Cercala sempri ndâ lurdi trazzeri:
sulu ndô funnu ci su' i cosi veri.

mercoledì 1 luglio 2015

Pinnuluni

Cu la testa a pinnuluni
sempri vascia, caminannu
si ni vanu pô stratuni
senza nuddu cchiù taliannu:
sunu deci, centu, milli
ca nun isanu mai l'occhi,
comu n' campu di birilli
vanu fermi ndê rinocchi.

E sta mànnara scattiata
scatta fotu dô cannuni:
sulu u tempu i na taliata
e ritorna a pinnuluni.
Comu ficiru l'antichi
fa la nova e sperta genti
e taliannusi i viddichi 
teni u munnu, e nenti senti. 

mercoledì 3 giugno 2015

L'isula ndô cori

Forsi picchì n'hanu misu ndô cori
tuttu u risinu ca veni dô mari,
ma c'è cchiù sali ca suli i spardari,
e nun s'accàbba, infinu ca mori.

Semu crisciuti a pani e occhiu vivu,
ca a malanova s'ammuccia ô cantuni;
ê furisteri rapemu u purtuni
ma cu lu sangu ni scippamu u sivu.

Putiti isari n' miliuni di ponti,
nenti ci sarba dâ nostra sbintura,
mancu cu nesci pi mari e pi monti

poi c'arrinesci, e nun c'è la cura:
l'isula sciuscia sciroccu i luntanu
e ni fa u cori mallittu e isulanu.

domenica 19 aprile 2015

U cuntu

Assèttati, e parramu:
ma nun ci sunu santi,
e ccà su' fausi chianti
di nui ca vi pinsamu
chê peri supra i rina,
cu sta panzazza china.

Facemu gara a inchiostru,
ni puliziamu a vucca,
e u primu ca c'ammucca
è u cori, chiddu nostru,
vunchiatu di minchiati
burghisi e 'nzuccarati.

Ma comu vi putissi
chiamari frati e soru
su scialu ccà ndâ l'oru
e viautri ndâ l'abissi?
Ju frati 'i n'autra razza,
ca chianci e poi v'ammazza.

A virità ca sentu
è muta e nun fa vuci.
Stutàti trummi e luci:
fussi unu, o setticentu
ccà nun mi torna u cuntu
e 'i mia, di ccà m'affruntu. 

venerdì 17 aprile 2015

A megghiu puisia



Su ti scrivissi, sapissi puisiari
senza chiamari paroli atturrati
cu versi novi, sacciu unni ammucciati,
c’arriniscissi e pruvassi a cantari:
ma nun c’è versu ca parra ‘i tia
e sulu tu si la megghiu puisia.

Mancu lu celu m’aggiuva, nicuzza
ca su ti pensu, cchiù mutu mi pari
e nun mi servi poi mancu lu mari
su ti taliu dintra l’occhi, bidduzza:
e nun c’è versu ca parra ‘i tia
e sulu tu si la megghiu puisia.

Sai ca la genti cchiù nun ci fa casu
passa la vita, ci sciddica a funnu
ma ju vulissi arricogghiri u munnu
‘nsemi a tia cu stu piattu spasu
viri, n’ c’è versu ca parra ‘i tia
e sulu tu si la megghiu puisia.

lunedì 6 aprile 2015

Paisi

Jancu e assulatu
e terra di marmuru chianu, 
giarnu e salatu.
Pagghiari di spichi luntanu.

Scagghi di luci
e fetu e surura ndê riuni
jettunu uci.
Na coppula e nu vastuni.

Suli ca spercia
ccà 'nfinu a li vini cunsuma:
spira la quercia.
La peddi arrappata dê ciuma.

Chiazza alluciata
e campu di santi ca vivi
ma dintra n' ciata.
U chiummu s'acchiappa câ nivi.

Acidu novu
e dintra la testa mi spiu:
«Unni m'attrovu?».
Paisi atturratu d'Iddiu.